Dobrogea · Județul Tulcea
Tulcea e județul unde drumul se planifică înaintea programului muzical. Dunărea îl taie în două pe la Măcin, iar spre est apa înlocuiește șoseaua. Orice discuție despre o petrecere de aici începe cu locația exactă și cu felul în care se ajunge la ea — pe urmă se vorbește despre muzică.
5.500 €
Peste grilă intră transportul, 6 lei/km dus-întors, calculat pe traseul până la locație, plus cazarea echipei — la distanța asta, întoarcerea în aceeași noapte nu se pune.
Măcin, Greci și Isaccea stau pe malul drept al Dunării, pe drumul care intră în județ dinspre Brăila. Tulcea și Niculițel sunt la mijloc, Babadag spre sud, iar Mahmudia, Jurilovca și Sulina trec de linia unde șoseaua se termină și începe apa.
Pentru o localitate care nu apare aici, întrebarea utilă nu e cât de departe e, ci dacă se ajunge la ea pe roți. Sulina e pe listă tocmai pentru că răspunsul e nu, iar asta schimbă toată organizarea zilei.
Amândouă sunt în municipiul Tulcea, la capătul dinspre uscat al județului — acolo unde ajung și invitații veniți din afara Dobrogei.
Tulcea
Pentru o sală din județ care nu e aici, pregătirea decurge la fel. Ce se schimbă în Tulcea nu e sala, ci ora la care pleacă echipamentul.
Baza rămâne cea de câmpie — horă și sârbă, ca oriunde în sud. Peste ea se adaugă însă trei lucruri pe care nu le găsiți în alt județ. Primul e geamparaua: un joc iute, cu nume luat din turcă, intrat de mult în satele românești, cu ritmul lui șchiopătat. Al doilea vine de la aromâni, numiți pe aici machedoni — jocuri în șir și cântare de grup pe mai multe voci. Al treilea e repertoriul grecesc, adus de comunitățile din porturi și rămas de atunci în programele de petrecere.
Toate trei se țin cu același lucru: măsura nu se împarte egal. Într-un ciclu de șapte sau de nouă bătăi, ele vin grupate în lungi și scurte — doi, doi și trei; sau doi, doi, doi și trei. Dansatorul simte asta ca un pas care șchiopătează mereu în același loc. Instrumentistul o simte altfel: dacă o grupare se întinde sau se scurtează cu o idee de la o frază la următoarea, șirul de pe ring o ia razna pe loc. De aceea, un bloc dobrogean cere o pulsație ținută riguros, nu „după ureche”.
Pentru locațiile din oraș, organizarea seamănă cu oricare alta la distanță mare: se pleacă devreme, se montează pe îndelete, echipa rămâne peste noapte. Pentru locațiile din Deltă se adaugă o etapă pe apă, cu propriul ei orar. Transportul se taxează cu 6 lei/km, dus-întors, pe porțiunea rutieră.
~280 km din București
Distanța rutieră până la Tulcea. Ruta trece prin Constanța sau prin Brăila, iar cele două nu au aceeași lungime.
Două transporturi, și uneori o barcă
Schela, luminile și incintele pleacă separat, cu echipa tehnică, iar vocea și instrumentele vin abia după ce scena e ridicată. Dacă locația e în Deltă, între cele două etape intră transbordarea, iar orarul ei nu îl stabilim noi.
Se discută înainte, nu se presupune
La un eveniment care se termină noaptea, drumul înapoi nu se face pe loc. Camerele și felul în care se acoperă intră pe listă la discuția de organizare, alături de oră și de distanță.
Pentru o locație din Deltă, noaptea de cazare nu mai e o variantă, ci o condiție: ultima cursă înapoi spre oraș pleacă mult înaintea sfârșitului petrecerii.
Configurațiile nu se schimbă de la un județ la altul: ce se schimbă în Tulcea sunt rândurile de sub pachet. Pe ofertă apar trei linii distincte: pachetul, drumul și noaptea de cazare.
Pentru construcția serii contează tipul evenimentului, nu județul: o nuntă, un botez, o petrecere de familie sau o seară de firmă au fiecare altă durată și altă ordine a momentelor.
Da, dar se planifică altfel. Echipamentul trece pe apă în avans, într-o cursă separată de cea a invitaților, iar montajul începe mai devreme decât la o sală de oraș.
Ce trebuie știut din timp e capacitatea ambarcațiunii și ora ultimei curse. Ele decid câte incinte se pot duce și cât ține programul, nu invers.
Prin transbordare, ca la orice locație fără acces rutier. Partea rutieră a drumului se oprește la Tulcea, iar de acolo echipamentul merge pe apă.
Suplimentul de transport se calculează, ca peste tot, la 6 lei/km, dus-întors, pe kilometrii de șosea. Costul cursei pe apă e separat și se stabilește la discuția de organizare.
Se poate, și e o cerere obișnuită în Dobrogea. Repertoriul aromânesc aduce jocuri în șir și cântec de grup pe mai multe voci, iar el stă alături de fondul românesc, nu în locul lui.
Ne spuneți din timp cât de mare e grupul, ca blocul să fie dimensionat pe el. O listă de titluri anume se discută înainte.
Contează mai mult decât la hora obișnuită. Într-o măsură asimetrică bătăile se grupează inegal, iar pasul cade mereu în același loc șchiopătat.
Dacă gruparea se lungește sau se scurtează de la o frază la alta, șirul își pierde locul imediat. De asta blocul se repetă la probă, nu se improvizează pe scenă.
Ruta rămâne aceeași, dar marja de timp crește. Echipamentul pleacă mai devreme, cu rezervă pentru condiții de drum.
Pentru locațiile de pe malul Dunării se verifică în prealabil dacă trecerea cu bacul funcționează în ziua respectivă; când nu, se merge pe ocol, iar asta schimbă kilometrajul, deci și suplimentul de transport.
În Tulcea, prima întrebare e unde anume e sala și cum se ajunge la ea. Cu răspunsul ăsta putem spune în aceeași discuție dacă data e liberă și cum arată drumul.
